Odata sclavi Meru sclavi

Ieri am dovedit inca odata ca suntem un popor sclavagist care e in cautare de stapan.Si meciul Romania -Franta a aratat inca odata metalitatea de cacat atot prezenta in Romania , pornim cu un elan si cu o speranta imensa, cu ganduri mari , pusi pe fapte mari , cu demnitate si onoare in minte . Nu mereu se intampla sa pice din cer cate ceva, dar se mai intampla si pusi in fata minunilor incepe sa ne tremure picioarele , umili ne multumim cu ce avem si lasam iar totu in voia sortii si il lasam pe Dumnezeu sa hotarasca pentru noi , ca doar frica de divinitate ne guverneaza zilele. Si se ajunge ca in final sa ne multumim cu o mizerie.Cum sa te multumesti cu un egal ? Cum sa fie scopu tau sa nu te faci de ras . " Da ba am pierdut , da macar nu ne-am facut de ras" ...Maaars ma cu cacaturile astea , uita-te un pic la aspiratiile tale la inceput si la ce umil accepti un esec , ba mai mult esti oarecare impacat cu tine . Cand nu numa ca o sa iti doresti lucruri mari , ci cand o sa incepi sa si faci cate ceva pentru a le obtine , atunci o sa ai performante , si daca nu o sa ai o sa fii impacat cu tine si o sa zici : Eu macar am incercat...

Poemul unei bagaboante

Casa goala, viata trista
Patul rupt si perna uda
Teai crezut mare artista
Cand tu esti o mare carpa

O tara

O tara in care se inzapezesc masinile de deszapezire, in care preotii nu cred in DUmnezeu, tara in care spitalele sunt la fel de sigure ca un cartier de tigani , locul in care un cetatean care revendica o mare parte din tara e considerat nebun, dar cei care vand sau cumpara o bucata din ce in ce mai mare din tara sunt numiti sugestiv alesii poporului, tara in care televizorul reuseste cu succes sa-i inlocuiasca de cele mai multe ori pe ambii parinti, tara in care fotbalul e religie si religie e o rusine , tara in care principalul combustibil care alimenteaza orice e prostia , e tara in care scolile sunt la fel de bune la educat spiritul ca si inchisorile

Doamna cea trista

Doamna cea trista

Ciudata doamna a intrat in casa mea subtil,
S-a prezentat si ma servit cu un pahar de vin
De parca eu as fi in casa mea un musafir.
Nu mam sfiit si am inceput sa sorb gentil,
Iar ea se legana si-mi povestea
Cum sa certat la pranz cu sora sa.
Disputa pare sa fi pornit mai din nimic:
Ca nu a vrut sa o-nsoteasca la un picnic
Si sora ei mai mare ii reprosa
Ca ii furase din rochitza brosa.
Si-mi povestea cum ea-i mereu trista si rea,
Ca tine post mereu si negru vinerea,
Cum ca ii place sa alerge-n ploaie ,
Si-i plac copacii cand sub vant se indoaie,
Ma prefaceam ca o ascult si fara sa revin
La intrebarile firesti ce i le adresezi unui strain
Lungeam discutia-ntreband ,ca doar la ea era sticla de vin.
ImI mai zicea ca nici de sora ei mai mica
Nu ia placut ,dar nare cum sa-i zica
Si fara sa ezit am intrebato intr-un tarziu:
-De mine iti place doamna mea cu parul castaniu?
La fel de sec mia aruncat un NU
Ba chiar ca ii displac , dar na gasit pe altu.
Si frumusel iam dat paltonul cafeniu
Posheta gri , Fularul maroniu
Si am rugato incisiv sa plece
Ca ceasu e aproape zece.
Defat motivul cel real era
Ca ii golisem toata sticla.
N-a zis nimic si nici n-a plecat ofensata
Politicos iam spus c-o mai astept si altadata.
A ras si-a zis ca vine iar sami faca sufletul amar.
Singur ramas am scos din tabachera o tigara
Si-am fumat-o ca un condamnat in gara
Dar hop la usa bate cineva
Ma duc , deschid sa vad cine era
Si ma izbeste o voce si o palma grea:
Ca ea e sora doamnei care numa ce a plecat
Si ca-i geloasa foc ca eu am inselat
Nu mam dezmeticit din palma si nici din acuzare
N-am inteles cu ce ocazie oare
A intraznit sa vina-n casa mea
Nici no cunosc si nici nu stiu ce vrea
Ca a dat buzna in casa mea ca sa ne prinda
.....
Am inteles abia cand am vazut pe geam ca a inceput sa ninga

Marea cautare

Sunt hotarat EU voi gasi raspunsul
La tot ce nu a fost raspuns pana acum
Doar in fiinta mea este impulsul
De a intelege tot ce e ascuns in fum

...................................

Azi soarele a refuzat sa mai rasara
Poate-i ciudat dar nu imi pasa
Sunt singur in cea mai pustie gara
Cu nici un gand sa ma intorc acasa

E frig si vantul rece ma infioara
O sa ma sui in trenul asta fara numar
E plin de umberele celor ce vor sa moara
Mi-e aproape imposibil sa le numar

Ma plimb, macar pe mine poate ma gasesc
Ca am uitat cine am fost candva
Imi pasa de trecut,poate gresesc
Nu tot se termina cu "Va urma".

In cel mai negru coltz e cineva:
O intrunire oficiala a tot ce inseamna boala
Un corp batran si stros de seva
Care acum la transformat in smoala

Se uita adanc in ochii mei
Si intr-o secunda am inteles
Dece si cum i-a injurat pe zei
"..Oricum.. nu a avut de ales".

Si ce ciudat ca nu e controlor!
Si ce ciudat e totu in juru meu
E gri, e TRIST si insonor
Si corpu e din ce in ce mai greu

CApat de linie si trenul a oprit
CUM?Sunt sigur ca e poarta iadului aici!!
Dar cum? nici nu sunt mort,nu am murit
Si pana acum nam intalnit piedici

Simt cum a disparut tot ce a fost bun din mine
Odaca cu venirea mea intamplatoare n iad
Si am ramas un munte de suspine
E ca un vis perpetu in care cad

Sunt singur, si nu inteleg
De unde vine raul si durerea
Acum nu mia ramas nimic sa aleg
si Tip!nimeni nu imi primeste cererea

E ingrozitor si am atatea intrebari
Dar nimeni care sa mi raspunda
E clar inferul de dincolo de zari
De care mintea a incercat sa se ascunda

Ce ironie si ce am ajuns sa fiu?
Ce zeu meschin a pus la cale ?
Sa imi gasesc sfarsitul viu
In propria mea cautare ?

...............................

In viata ta ai cautat
Ce n-a avut vreun rost sa stii
Si acum cu sufletul patat
Te bati cu proprii monstri

Ai intrebat de adevar,de dumnezeu
Si ai vrut sa stii
De rai de iad ,sau de alt zeu
Si acum te bati cu proprii monstri

Ti-ai dat si inima pe gratis
Ca sa intelegi daca exista
Si acum ai vrea sa fie un vis
Dar monstrii tai persista

In iad si doar in el credeai
Si deasta l-ai si cautat
Si dragul meu acuma lai gasit,dar Vai!
Acuma stii: iadu-i adevarat

O scoala

12 ani ..12 ani din viata petrecuti pe holurile unui sanatoriu in care doctorii sunt la fel de infestati ca si pacientii.Clase reci , pereti albi si mirosul de scoala care imi invada plamanii in fiecare an pe 15.Satul de predicile lor , satul de paradoxala prostie crunta , atot prezenta, satul de ipocrizia lor, de discursurile pompoase despre dreptate,egalitate,succes care nu facea decat sa demaste niste frustrari adunate in deceniile prin care au bantuit din clasa in clasa la fel ca un cadavru pe care singurul lucru care il face sa mearga e tineretea pe care o sorbeau cu sete in fiecare zi.Invidia din ochii lor ca nu mai sunt copii si ura ascunsa fata de noi care se materializa in "exigenta" si asa zisa " palma parinteasca".N-ai dreptu la pareri , n-ai voie sa gandesti , n-ai voie sa intrebi , n-ai voie sa fumezi , n-ai voie sa ii contrazici, ai voie sa taci si sa repeti.Ce viata dedicata pentru "viitorul tarii", o daa ce frumos si nobil suna. Singurele lucruri invatate in 12 ani de scoala sunt: triseaza ca tot acolo ajungi, am invatat ca daca vorbesti despre dreptate si egalitate nu inseamna ca vezi oamenii egali si ca esti nedrept, am invatat ca varsta , care in opinia mea e doar un numar, conteaza mai presus de orice, am invatat ca scoala nu e o insitutie care transforma un copil debusolat intr-un adult sigur pe el si cu un sistem de valori corect , am invatat ca scoala face o selectie naturala , dar nu dupa inteligenta,seriozitate sau munca ci e doar un test care ii separa pe cei care pot sau vor de ce-i care nu vor , si nu cum ar fi normal pe cei care pot sau stiu de care care nu vor si nu stiu, pe scurt scoala e ca viata.E drept si as fi nesimtit sa nu remarc si acele personalitati care cu adevarat respecta legile morale ale unui profesor si care si-au dedicat o parte din umanitate in meseria asta care necesita doar cunostinte pana la urma.Dar sunt prea putini ca sa conteze si de cele mai multe ori sunt luati de prosti si nu primesc respectul bine cuvenit.Atata haos in tot ce reprezinta invatamant incat ar trebui sa-si schimbe denumirea aceasta institutie atat de necesara.Adio dragii mei profesori ! eu am plecat din sanatoriu , voi ati ramasi inchisi pe viata

O crima

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa omori pe cineva? Sa te uiti in ochii lui si sa vezi spaima,durerea si speranta ratacita intr-un punct al retinei ? Sa-l cunosti mai bine decat se cunoaste pe sine doar in cateva clipe petrecute cu el , dar la fel de importante ca momentu in care sa nascut. Sa simti cum iti curge prin vene sange divin, ca la fel cum Dumnezeu i-a dat viata tu i-ai luat-o. Sa stii ca ai distrus una din creatiile Lui , ca ai avut puterea si mai mult ai gasit placere intr-un gest macabru.Inainte sa-l omori sa il intrebi ce ar face sa-si primeasca viata patetica inapoi.Cum te-ai simti sa stii ca ai in maini viata cuiva , cel mai important lucru si sa-l faci sa realizeze cat de fragila si volatila este.Sa se injoseasca promitandu-ti fel de fel de umilinte pe care ar fi dispus sa ti le ofere ,pentru a primi inapoi tot un lucru care ii ofera suferinta.Si dupa toate incercarile lui patetice de a trai , sa realizezi ca defapt nu merita ,daca ar fi dispus sa traiasca viata in genunchi si sa-ti vada tie chipul in fiecare zi cand se uita in oglinda si sa realizeze ca el traieste doar pentru ca l-ai lasat tu.Sa privesti in ochii lui cum dispare sclipirea in care se concretizaze existenta sa.Sa-i vezi chipul lipsit de viata care a ramas imortalizat ca intr-o poza.Si in drum se primul bar sa-ti zici in minte:"am mai salvat pe cineva".